Sarkozy exclude Germania din cel mai mare proiect european dorit de Franţa

Tandemul franco-german, creditat de zeci de ani drept nucleul dur care a pus în mişcare crearea comunităţii „Celor 27”, este marcat de tensiuni din ce în ce mai vizibile. Schimbul de „ştafetă” de la Palatul Elysée din mai 2007, când Nicolas Sarkozy a preluat „cârma” Hexagonului, se răsfrânge asupra dialogului cu autorităţile de la Berlin. Proiectele europene, şi nu numai, ale preşedintelui francez au pus pe jar atât Cancelaria germană, cât şi autorităţile de la Bruxelles, mai ales că Sarkozy nu a renunţat la ele. Acesta a fost şi cazul fondării Uniunii Mediteraneene (UM), care nemulţumeşte Berlinul, dar şi alte state europene.

SARKOZY SE SCUZĂ PRIN AGENDA ÎNCĂRCATĂ

Situaţia este atât de problematică, încât preşedintele Nicolas Sarkozy a amânat mini-summit-ul cu Angela Merkel, care trebuia să aibă loc la 3 martie, pentru data
de 9 iunie, relatează „EUObserver”. Parisul a negat însă orice fel de acuzaţie legată de faptul că liderul de la Elysee ar fi reprogramat-o pe doamna Merkel din cauza divergenţelor pe tema Uniunii Mediteraneene. Vina a fost aruncată pe programul
extrem de încărcat al preşedintelui. În ciuda argumentelor, este greu de crezut că Sarkozy ar fi amânat o astfel de întâlnire fără un motiv mai întemeiat, mai ales că din declaraţiile mai multor oficiali germani reiese că Berlinul a avertizat în repetate rânduri Parisul în legătură cu acest proiect sarkozist. Mai mult decât atât, „ruptura” dintre cele două capitale a putut fi remarcată şi prin faptul că autorităţile franceze nu au invitat Germania la deschiderea summit-ului UM de la 13 iulie, ci doar abia a doua zi, împreună cu restul statelor UE, pentru a semna acordul de înfiinţare a forului.

IDEI DIFERITE, BUGET TOT DE LA UE

Astfel, o amânare a discuţiilor cu Germania îi va oferi timpul necesar preşedintelui francez pentru a-şi desăvârşi în linişte proiectul privind UM, care presupune, dincolo de o mai strânsă cooperare între statele cu ieşire la Marea Mediterană, şi cooptarea Turciei şi înfiinţarea mai multor instituţii pe banii europeni (din fondurile alocate pentru politica de vecinătate). Iritarea Berlinului este astfel cât se poate de îndreptăţită. În primul rând, Sarkozy vrea să creeze un nou organism
, în afara Uniunii Europene, dar pe banii comunităţii „Celor 27”, în condiţiile în care nu toate statele membre au fost invitate să ia parte la UM. Mai mult
decât atât, Parisul implică autorităţile de la Ankara în acest for, un fel de premiu de consolare pentru amânarea aderării la Uniunea Europeană. Sarkozy ar putea invoca ulterior că Turcia şi-a găsit locul în acest for şi nu mai e nevoie de integrarea acesteia în UE. Însă ceea ce îi deranjează poate cel mai mult pe germani este faptul că ei nu se vor mai regăsi, ca în cazul comunităţii europene, în centrul de greutate al noii structuri
, alături de francezi şi nici nu li s-a solicitat măcar acordul faţă de acest proiect. Argumentele lor sunt cu atât mai puternice şi vor fi susţinute şi de alte state din UE, nemulţumite de acest proiect, având în vedere că există deja un parteneriat euro-mediteranean, „Procesul Barcelona”. (M.T.)