Păcuraru are buciumul blocat

Ministrul Muncii, al Famigliei şi Egalităţii de Şanse pentru Guvernanţi (fost şi al Sobrietăţii Sociale) are un hobby: emite ordine. Dă pomeni electorale – la pensionari, la şomeri, la crescătorii de animale mici, la biciclişti – după care ne face cu ochiul şi le ia înapoi. Cum se pot lua înapoi (dar să rămână în discursurile de campanie
)? Cu taxe şi impozite noi. Imaginaţia lui Paul Păcuraru e încă şi mai bogată decât a poetului de la Finanţe şi ajungi, ca să-i înţelegi, să trebuiască să consulţi un tratat de prozodie. Iată mecanismul: umflăm pensiile, că ăştia, au n-au treabă, se prezintă la vot; e de ajuns să vină cinci, să-şi depună în urne prinosul recunoştinţei, că alţii, văzând coada, li se alătură din instinct. Apoi, se aplică impozite: pe sacul lui Moş Crăciun când îl deşartă în instituţii (pe ăl bătrân poţi să-l faci de se-ntoarce în Laponia lui doar în cizme şi-ntru-un ren, dacă-i iei toate taxele de tranzit), pe garda medicilor
din spitale.

Ultima e cea mai tare: oricum, dacă în miez de noapte te duci la Camera de Gardă, nu găseşti decât bodygardul. Rezidenţii, după ce-au încercat să se angajeze la firma de pază, ca să mănânce şi gura lor, sunt acasă şi-şi fac bagajele pentru UE. Deci, impozitezi ce prinzi. Ar mai fi ceva ce-ar putea întoarce bani grei la buget, Păcuraru nu s-a gândit încă: taxa de fraier – aţi fost proşti, ne-aţi votat, v-am taxat.

Dar nu asta-i problema, ci că ministrul iar „a parcat maşina pe dos“. A uitat să-şi anunţe colegii, până şi pe ăla cu molozu’, Vosganian. Dacă păcuraru gălăţean n-a putut să-i anunţe şi pe păcuraru ungurean şi armean că i s-a blocat buciumul, putea măcar să le dea un sms.

E ca şi când îţi iei jeep şi uiţi să-i spui nevestei. Înţelegeţi de ce s-a aripat şi s-a răscolit rău poetul de la Finanţe. A mai tăbărât şi Orban de la accidente uşoare în Transporturi. Păi, cum, dai tu ordine fără să anunţi trezoreria să mai golească nişte saci că vin bani proaspeţi şi să ne prezentăm noi să însoţim gabaritul depăşit? Numai faptul că sunt din acelaşi partid şi că se cunosc din uşa DNA-ului i-a oprit pe colegi să-l trimită pe Păcuraru să recite „Mioriţa“ la altă masă. Mai mult
, când şi-au revenit, i-au găsit o scuză. „E covârşit de hârtii“, a zis Orban. Om de meserie, el a înţeles primul că ministrul Muncii a mai produs
nişte hârtii ca să se dreagă, pe principiul „cui pe cui se scoate“.

Şi încă nici asta nu-i problema. Dar dacă, doamne fereşte, Păcuraru lucra la patron, cum ar fi fost? Se scotea tot cu „covârşit de hârtii“? Sau îl scotea chiar patronul, cum a făcut ieri Tăriceanu, încercând să explice că ordinul nu e nou şi trebuie sancţionată (normal) dactilografa care a bătut de două ori acelaşi text? Aşa-i la Stat, poţi să te rupi în figuri. Fraţi tăriceni, un patron nu-l ţine în firmă nici pe ta-su dacă e lovit de amnezie şi „covârşit de hârtii“ la creier: îi dă bani de buzunar, îi pune un cercel în ureche şi-l trimite la băi de şampanie în clubul Bamboo, că iese mai ieftin.