Trupul si fiinta

Un adevarat eveniment este gazduit, la Sala Dalles, pana pe 15 iulie: expozitia de pic­tura, desen si colaj "Trupul si fiinta", al carei autor este Vla­dimir Zam­firescu. Ca in vre­murile bune
, un public nume­ros a animat imensul spatiu
aflat pe cele doua nivele. Prin­tre ei multi artisti, scrii­tori, critici de arta, studenti, co­lec­tionari, jurnalisti, fotoreporteri.
A vorbit in deschidere scriitorul, eseistul si anglistul Andrei Brezianu, care, familiarizat cu opera lui Vladimir Zamfirescu, i-a elogiat cu finete virtutile artistice, con­textualizandu-le istoric si spiritual.
Hibridizarea memoriei culturale colective a dus
adesea la distorsiuni si marginiri ale fiintei, dar setea de impacare cu sacrul este la Vladimir Zamfirescu o revolta lina, o uimitoare izbavire.
De cate ori a iesit in lume, pictura lui a putut sa absoarba atentia si sa fascineze prin vraja trairii, fie ca motivele sunt personaje biblice, (de exemplu, Cain si Abel, Adam si Eva), fie ca sunt personaje literare, (Don Quijote), fie ca sunt zeitati, (Pomona) sau personaje si animale in ritmuri si nuantari ale unui postimpresionism seducator, eclatant. Vladimir Zamfirescu rafineaza cu unduiri de clar-obscururi sau cu volute de culori complementare imaginarul, ca pledoarie pentru justificarea tragicului, facand din limbajul pur, absolut, o unica muzica ce-si traieste cu smerenie fastul destinului.

Am putea sa-l incadram pe artist in marea familie a iconarilor bizantini sau in familia unor ilustri reprezentanti ai picturii universale (El Greco, spre exemplu), dar singurul lucru care ne opreste sa facem asta ritos este insasi pictura lui Vladimir Zamfirescu. Mestesugul acestei opere picturale tine de gradatii subtile, dar si de "indrazneala" de-a recrea atitudini, care aparent si-au trait vitalitatea legendara. "Mozart si Salieri", El Greco, dar mai ales cele doua extraordinare portrete ale lui Picasso, renasc la poli opusi, din taina si maretia propriei lor genialitati.
Un lucru aparte, de o indiscu­tabila forta lirica si candoare a expresiei sunt desenele si colajele ce par opera unui colectionar meticulos, cu suflet de copil. Avand datul evocator, ele sunt de o punctuala frumusete
a grafiei, chiar si atunci cand pare ca mana artistului abia a intervenit. Adunate intr-un caiet unele dintre ele (cum ar fi "Proiect pentru aparat de zburat I-X"), ar aminti de celebrele schite ale lui Da Vinci. Altele sunt franturi patetice, schitate conjunctural ("Moartea lui Petre Tutea"), un "Portret al lui Nichita Stanescu", "Scrisoare catre mama cu autoportretul ei", "Pseudofilatelii cu timbre de mana", "Infernul Dante", "Pestera lui Platon". Privindu-le aparenta fragilitate narativa, ai sentimentul ca in fata ochilor s-a deschis un rezumat al umanitatii.